Steve Jobs, co-fondatorul Apple, care a murit la 5 octombrie, dupa ce a pierdut lupta cu cancerul pancreatic, a fost ingropat in mare taina intr-un parc memorial din Palo Alto, California, si nimeni, in afara de rude, nu stie cum arata mormantul sau. Dar, daca ar fi fost inhumat in Cimitirul Vesel din Sapanta, pe crucea lui ar fi stat scrise rime hazlii cu ilustratii pe masura.
Un barbat statea pe veranda cu sotia sa. La un moment dat, spune: "Te iubesc!" Sotia raspunde: "Vorbesti tu sau berea din tine?" Barbatul: "Eu vorbesc. Cu berea "
Sotul si sotia in pat, noaptea. Sotul incepe sa-si mangaie cu inteles sotia, care insa ii zice: "In noaptea asta nu, iubitule, ca maine am programare la ginecolog si vreau sa fiu proaspata". Sotul refuzat se retrage suparat, dar peste 5 minute ii vine o idee : "Iubito, dar ai cumva si programare la dentist?"
Femeia de serviciu, proaspat violata, la interogatoriu, descrie cum s-a trezit fata in fata cu faptasul, pe coridor.. -Bine, dar de ce nu ai incercat sa fugi?!? -Pai unde sa fug, maica? In stanga perete, in dreapta perete, in spate d'abia spalasem.
Pleacă Ion din sat în America şi devine “John” mare om de afaceri. După un timp fiind în concediu, se întoarce în sat şi oferă fiecărui sătean câte 100 dolari. Toata lumea mulţumită, îl laudă pe John ce băiat bun este. Următorul an, la fel oferă 100 dolari când revine în sat, lumea mulţumită, numai cuvinte de laudă pentru John. În al treilea an, John oferă fiecarui sătean numai 50 dolari. Se întâlneşte Gheorghe cu Vasile: - Vasile ţie tot 50 dolari ţi-o dat? - Tot, măi Gheorghe!, zise Vasile nemulţumit. - Eu nu pot sta aşa, mă duc să-l întreb de ce!… Se duc amândoi la John, iar Gheorghe îl întreabă: - Măi John, lumea e nemulţumită în sat, de ce ne-ai dat numai 50 dolari? - Ştii măi Gheorghe, a venit criza, a intrat băiatul meu cel mic la facultate, au crescut cheltuielile, bani sunt mai puţini, asta e viaţa e greu! La care Gheorghe către Vasile: - Vezi măi Vasile, John îşi ţine baiatul la facultate pe banii noştri!
-D-ra Maria, il acuzati pe inculpat ca v-a violat pe bacheta din spate a masinii, spuneti cum s-a intamplat...
-Pai m-a asezat cu picioarele pe manerele alea care sunt deasupra usilor si m-a violat.Din sala se aude un hohot puternic de ras.-Pastrati linistea! Ce-ai dom'le, de ce razi asa, suntem intr-o sala de tribunal!-Va rog sa ma scuzati, da' io am masina de 15 ani si habar n-aveam pt ce sunt manerele alea..
Ion vazand ca Maria nu-i mai raspunde la avansuri isi propune intr-o zi sa rezolve problema. Se duce Ion la Maria si ii zice: - Fa, Marie ... cand ai sa ma vezi fugind prin curte cu 2 caldari de apa in mana d-apoi sa stii ca mie mi-i a fute si sa te gasesc in pat, auzi?! La care Maria este de acord. Prima zi ... Ion fugind prin curte cu doua caldari de apa in mana... Maria fuge in pat si il asteapta ... Ion vine ... si rezolva problema ... a doua zi la fel ... a treia zi la fel ... Dupa cateva zile insa, pe la miezul noptii, se scoala Maria din pat si-l vede pe Ion fugind prin curte cu doua galeti de apa in mana ... Fata cuminte ce este, se duce repede in pat si il asteapta ... Dupa vreo jumatate de ora ... apare si Ion transpirat tot si-i spune Mariei: - Faaa! noua ne-a luat foc grajdu si tie ti-arde de futut ?!
Ion, pe patul de moarte:
-Io amu m-oi duce Marie, ca mi-a sosit ceasul.
Asculta aici ce-ti spun.
Maria, suspinand:
- Zi Ioane, si asa oi face!
- Sa tii gospodaria Marie, sa nu vinzi nimic, sa aiba copii astia cand or creste mari.
Maria, suspinand:
- Asa oi face, Ioane…
- Sa dai copii la scoala, sa iasa invatati, Marie!
Maria, suspinand:
- Asa oi face Ioane…
- Si mai vreau, Marie, ca dupa ce m-oi duce sa te mariti cu Gheorghe!
- Da’ Ioane, credeam ca Gheorghe e dusmanul tau de moarte.
- Pai tocmai de-aia…
Ion se duce la medic pentru ca avea scula tare mica. Medicul face si drege cu tratamente si extensii incat incepe sa-i creasca lui Ion scula. Si creste, si creste… La un moment dat ajunge la 40 de cm si Ion zice:
- No, pana aci, ca deja e pre mare!…
Se duce iar la medic insa medicul nu-i da decat o singura solutie: operatia. La care, Maria, ingrijorata il intreaba pe medic:
- Da, domnu’ doctor, cam cat timp va trebui sa poarte Ion a’ meu carjele?
- Da cine a zis de carje? – intreaba doctorul?
- Pai -zice Maria- doar o sa-i lungiti picioarele, nu?!?…
Era odata Ion si Maria.
Ei nu puteau avea copii si sa-u dus la un preot foarte priceput, care le-a spus ca ar trebui sa se duca la biserica din Paris si sa aprinda o lumanare.
Zis si facut.
Peste 6 ani preotul se hotaraste sa le faca o vizita.
Ajunge acasa la ei, suna la usa si deschide usa o fetita.
- Buna ziua mama e acasa?
- Nu, e la spital, la maternitate, s-a dus sa aduca pe lume al saselea copil .
-Si tata?
-S-a dus sa stinga lumanarea.
Maria si cu Ioana mergeau prin padure.
La un momendat Maria spune:
- Ioana, vezi gramada aceea de frunze?
- Da.
- Acolo m-am tavalit eu cu Ion.
Mai merg ele si Ioana spune si ea:
- Uite acolo m-am tavalit eu cu Ion.
Mai merg ele ce mai merg si dau de un lan de grau.
Atunci Maria spune:
- Vezi locul ala liber de grau, Ioana?
- Nu-mi spune ca te-ai tavalit acolo cu Ion.
- Nu.
- Acolo s-a tavalit Ion cand a aflat ca am SIDA.
Sursa: Maramuresul Online
Responsabilitatea pentru continutul comentariilor nu apartine MM Online, ci utilizatorilor care le posteaza.
- 1. ridica cele 2 capace ale toaletei si toarna in bazin 1/4 cana de sampon pentru animale de companie. 2. prinde pisica si mangaie-o linistitor in timp ce o duci catre baie 3. atentie. cu o singura miscare pune pisica in toaleta si inchide cele 2 capace apoi aseaza-te pe capac. 4. pisica incepe sa se agite si face multi clabuci. nu lua in seama zgomotele care razbat prin capacele toaletei. pisicii de fapt chiar ii place foarte mult sa te ajute. 5. trage apa de 3-4 ori. aceasta actiune provoaca fenomenul de spalare turbo si clatire. 6. roaga pe cineva sa deschida usa casei. asigura-te ca pe traseul baie-usa nu e nimeni. 7. stand cat mai departe poti de toaleta, ridica rapid cele 2 capace. 8. pisica iese cu viteza din toaleta, baie si casa. odata ajunsa afara se usuca. 9. toaleta si pisoiul stralucesc de curatenie. 10. pt o toaleta si o pisica impecabile, repeta pasii 1-9 cel putin o data pe zi. Cu respect, Cainele
Sursa: Maramuresul Online
Responsabilitatea pentru continutul comentariilor nu apartine MM Online, ci utilizatorilor care le posteaza.
- Adevarul ascuns despre executia a 29 de oameni intr-un sat din Maramures
Multi ani, cel mai crud eveniment petrecut in Maramures in timpul ocupatiei hortiste a fost invaluit in misterul creat de variantele diferite enuntate de propaganda comunista din Romania si Ungaria. Dincolo de valul sovin sau revansard, am cautat adevarul despre masacrul de la Moisei si despre asasinarea celor 29 de romani de jandarmii hortisti. Urmeaza reconstituirea cutremuratoare a zilei de 14 octombrie 1944.
In Maramures, cei patru ani de ocupatie hortista a nordului Ardealului (1940-1944) s-au sfarsit violent, evenimentele fiind consemnate in diferite variante, in functie de nationalitatea semnatarilor respectivelor lucrari. In urma cu 67 de ani, la 14 octombrie 1944, pe drumul principal ce duce spre Borsa, 29 de romani din Targu Mures, Cluj si Maramures au fost inchisi in doua case de la periferia satului Moisei si au fost executati de jandarmi din armata maghiara a lui Horthy Miklos.
Cu ajutorul specialistilor, a putinelor documente pastrate in arhive si a martorilor oculari am incercat sa aflam, dincolo de valul propagandistic, sovin sau revansard, adevarul despre masacrul de la Moisei, cel mai crud episod petrecut in Maramuresul din timpul ocupatiei hortiste.
Intrarea hortistilor in Maramures La doar cinci zile dupa Dictatul de la Viena, cand “arbitrii” Joachim von Ribbentrop si Galeazzo Ciano, ministrii de externe ai Germaniei hitleriste si Italiei facsiste, atribuiau Ungariei lui Horthy Miklos Ardealul de nord, in zorii zilei de 5 septembrie 1940, prima unitate maghiara din Armata I, care avea un efectiv de 208.000 militari, trecea frontiera pe la Sighetu Marmatiei ajungand pana in Ocna Sugatag.
In 7 septembrie, armata hortista a intrat in Baia Mare, primirea oficiala fiind facuta in centrul vechi al orasului de catre autoritati, in frunte cu Alexandru Rakoczi, primul dintre cei sapte primari pe care i-a avut orasul in timpul celor patru ani de ocupatie hortista.
Rapoarte oficiale despre omoruri In raportul Secretariatului de Stat pentru nationalitati privind situatia din Ardealul de Nord, in perioada 30 august 1940 - 1 noiembrie 1941 sunt mentionate 919 omoruri, 1.126 de schingiuri, 4.126 de batai, 15.893 de arestari, 124 de profanari, 525 de devastari colective si individuale, precum si 218.919 de expulzari ale ardelenilor romani peste linia de demarcatie impusa prin Dictatul de la Viena.
Un raport al protopopului greco-catolic de Baia Mare, intocmit la sfarsitul anului 1944 la solicitarea episcopului Alexandru Rusu, dezvaluie ca „imediat dupa 23 august 1944, in majoritatea localitatilor au avut loc arestari, ucideri, violente”. “Au fost arestati, pe o durata de doua-trei zile, crediciosi, intelectuali si preoti, fiind transportati sub amenintarea baionetei la sediul Tribunalului din Satu Mare sau la sediul legiunii de jandarmi”, a precizat seful serviciului Arhivelor Nationale Maramures, Klara Guseth.
In Baia Mare, 35 de persoane au fost inchise, la Dumbravita, preotul satului, invatatorul, directorul scolii din Rus si mai multi elevi au fost inchisi in celule de circa patru metri situate in sediul Tribunalului din Satu Mare. “Cand au fost dusi la subsolul cladirii, acestia au intalnit aproximativ 300 de cetateni, adunati din Baia Mare, Satu Mare, Oas si Seini”, a mentionat Guseth.
Cruzimile hortistilor, consemnata in acte Raportul clericilor greco-catolici din Maramures mai consemneaza impunerea maghiarizarii numelor romanesti, rechizitionarile facute de armata maghiara, din toate comunele fiind confiscate vite, cai, trasuri, alimente si obiecte de valoare, abuzurile, insa si crimele, unele accidentale, cauzate de focuri razlete, altele voluntare, crude.
„La Baita, administratie maghiara a decis ca lucratorii de la mina sa fie dati afara. Documentul mentioneaza si victimele. La Bozanta Mare a fost ucisa de gloantele armatei germano-ungare care stationa in comuna Busag o batrana. La Bozanta Mica a murit lovit de un obuz fostul cantor Vasile Pop si au fost raniti Maria Nedelea, Leo Iosif, Ana Dorca, Maria Tarta si Ioan Gorgan. La Busag, a fost impuscata calugarita Onita Chiroaie, ascunsa in pivnita preotului din Cicarlau, vaduva Pop Linca (nascuta Gavrilas), Ghita Vasile si Muntean Gavril. De asemenea, se mentioneaza un atentat nereusit, comis de un politist ungur turmentat asupra avocatului Ioan Campian, care se afla pe mosia sa din Grosi. La Buzesti, o femeie omorata de un obuz, la Satu Nou de Sus politistii unguri din Baia Mare l-au impuscat pe Petru Secui, la Mocira, in 14 octombrie, au fost impuscati sublocotenentul in rezerva, invatatorul de limba romana Ioan Groze din Sieu, notarul Vasile Cherestesiu si multi, multi altii”, e enumerat directorul Arhivelor Nationale - Maramures.
Masacrul de la Moisei Insa cel mai dur episod a fost masacrul comis de jandarmii hostisti in doua casute din lemn din Moisei. Acolo au fost executati 31 de romani, doi supravietuind in mod miraculos.
In 1980, directorul muzeului judetean de istorie, Valeriu Achim, i-a cerut actualului director al Muzeului de Etnografie, Gheorghe Robescu, pe atunci muzeograf, sa porneasca demersurile privind transformarea in muzeu a singurei case care mai exista. In urma documentarii, muzeografii baimareni au corectat erorile din primul monument ridicat chiar deasupra gropii comune, aflat langa actuala casa memoriala, si care consemna acolo au fost ingropati „29 de partizani romani”.
„In prima faza, monumentul din stanga drumului avea o placa comemorativa cu cei 29 de partizani si o stea rosie in varf. Noi am scos placa comemorativa si am dat jos steaua rosie. Mi-aduc aminte ca n-avea nimeni curajul sa dea jos steaua rosie si, pana la urma, un coleg de-al meu, George Maria Banu, a dat-o jos cu un baros, dupa care am pus acolo o stema a Romaniei pe care am luat-o din biroul primarului. Am pus si o placa comemorativa, in care spuneam ca acolo au murit 29 de oameni, dar nu partizani, ci membri ai unor unitati de munca fortata”, a declarat Gheorghe Robescu.
Satul a fost ars din temelii In pofida faptului ca masacrul a avut loc in plina zi, in jurul amiezii, istoricul Gheorghe Robescu si localnicul Vasile Tomoioaga (76 de ani) au explicat motivatia numarului scazut de martori oculari.
„Satul fusese evacuat din cauza ca se apropia frontul si aproximativ 260 de case fusesera incinerate. Deci, in momentul in care a avut loc masacrul nu era aproape nimeni acolo. Un martor, cu care am discutat si eu, era fratele lui Elena Stetcu, femeia de la care am achizitionat noi casa pe care am transformat-o in muzeu. Omul se barbierea in casa si cand a vazut ca se opreste un camion si a fugit peste apa - la vremea respectiva casa avea o usa in spate”, a precizat Gheorghe Robescu.
Localnicul Tomoioaga, copil la vremea aceea, isi aduce aminte de momentul evacuarii satului. „Pa oameni i-o scos de aici si i-o dus la vreo 40-50 de kilometri, ca aici o batut tare «katiusa» rusilor, batea meter la meter. Si apoi o aprins comuna, o ars toata! O dat foc si la hondio lu’ Alexa lu' Iosca (n.r., cooperativa) si la fabrica din Viseu, la tat, nimic n-o ramas...”, a spus.
„Era un om inchegat in sange” Pe atunci in varsta de 9 ani, Tomoioaga spune ca familia sa s-a retras in Sieu. „In cee' zi, noi am vinit cu mama, cu caruta, sa vedeam ce-i p-acasa. O fo' tat ars. Si am stat la fantana s-am adapat caii, cand am vazut ca din jos vin o ceata de oameni, vreo trizaci, tati insirati, si tri cenderi unguresti, cu pene, unu inainte si doi cu automatele inapoi. O fost zaua, pa la 11. Si la fantana i-o lasat sa poposeasca si o zas oamenii aceia cata mama: „Matusa, cumva n-ai spanz (n.r., planta toxica - aplicata pe piele, sub forma de cataplasma, grabeste vindecarea si alina durerea)? Sa ne dai sa tragem la picioare, ca ne duce la front.”. Apoi le-o dat incolonarea, ca-i duce la razboi. In sat nu era nime', pustii... I-o bagat in casa aceea si i-o impuscat. O zas ca le da mancare...”, a povestit Tomoioaga.
Impreuna cu mama sa, Vasile Tomoioaga a inoptat la niste vecini, „peste apa”. „Noaptea-ntr-o vreme, pa la 1-2, am auzat ciocanit la usa. Era un om inchegat in sange. Zace cata mama: „Matusa, aceia trizaci care ne-am dus, ne-o impuscat aici la Valea Hotarului. Ne-o bagat intr-o casa, ne-o impuscat si eu cum am stat jos o pticat pasta mine s-am stat pana n-am mai auzat nimic s-am iesit de sub ei”. El o vinit pa apa, ca era minat terenu', pana la casa ceie, la baba Suioaie. Si baba i-o dat izmene si camasa si s-o imbracat. Acela o fost Vlad Ion din Salistea. S-apoi o plecat acela in zorul zilei...”, isi aminteste Vasile Tomoioaga.
Pe langa intalnirea cu unul dintre supravietuitori, teribilismul varstei i-a dat ocazia lui Vasile Tomoioaga sa poata relata astazi si imaginile din casa mortii.
„Dimineata o intrat in sat rusii, cu tancuri, masini, calare pa vaci, pa boi, care pa ce. Si tati erau beti: „Votca, votca”. Numa' beau si mereau inainte. Si ne-am dus cu ei pana la Sieu, o zas ca vin fratii nosti. De acolo, am vinit iara acasa si mai cu un baiat de aici si ne-am dus la casa unde o impuscat oamenii, sa catam ceasuri la ei, ca nu erau ceasuri atunci. S-am ajuns acolo, erau oamenii cu fata-n sus, ochii deschisi, tat sange erau in gura si cand i-am vazut, n-am mai catat ceasuri, am fo' dusi, am fujit, ne-am temut de ei. S-am scos vitele apoi s-am stat aicea pe un deal, no”, a povestit Vasile Tomoioaga.
Ce “crime” au savarsit cei ucisi de hortisti? Ce vina aveau cei 31 de oameni inghesuiti de jandarmii hortisti in casutele pipernicite din Moisei si impuscati cu sange rece? Propaganda Partidului Comunist Roman a acreditat idea ca erau partizani, adica luptatori pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, iar maghiarii, ca erau “tradatori”. In fapt, 27 erau muncitori romani din Mures si Cluj din detasamentul de munca de langa Leordina, obligati de hortisti sa execute constructii de aparare cu caracter militar.
„Acea unitate de munca fortata era condusa de un sublocotenent din judetul Mures, Bodonyi Kalman, care a avut o usoara afectiune cerebrala si a plecat la spital in Satu Mare. In lipsa acestuia, oamenii au incercat sa ajunga la casele lor si au fost prinsi”, a explicat Gheorghe Robescu.
Printre cei asasinati au fost si patru maramureseni din Viseu, Moisei si Sacel. „Celor doi din Viseu, Andreica Ioan Vivat si Vasile Ivascu Dragan, li s-au rechizitionat vitele de catre armata maghiara. Ei s-au dus la comandament sa-si primeasca vitele inapoi si acel comandant le-a dat un biletel pe care scria in ungureste: „Purtatorii acestui bilet sunt tradatori de tara”. Si cand au ajuns cu biletul la forul ierarhic superior, au fost imediat arestati. In ceea ce-l priveste pe Tomoioaga, singurul din Moisei, a adapostit un parasutist rus”, a precizat Robescu.
Dilema executiei Batranul localnic Tomoioaga se intreaba si astazi de ce romanii, de cinci ori mai multi decat jandarmii maghiari, nu s-au impotrivit executarii sentintei capitale, chiar daca erau neinarmati? „O stat tri garzi, la capat, cu palarii verzi, turnate, cu pene mari, albastre. Ceia erau cenderi unguresti, cu automatele-n grumaz. Da ceia trizaci putea sa-i dezarmeze, ca nu era nimeni pa aici. I-o impuscat ca o fo’ romani si s-o aliat cu rusii”, crede batranul Tomoioaga.
Istoricul Robescu ia in calcul faptul ca muncitorii erau slabiti si nu exclude faptul ca ar fi fost bagati in cele doua case printr-un siretlic. Iar unul dintre supravietuitori, viseuanul Ivascu Vasile Dragan, a povestit ca n-aveau nicio sansa si l-a dat exemplu pe consateanul sau, Andreica Ioan Vivat, care s-a impotrivit, insa hortistii l-au strapuns cu baionetele si apoi l-au impuscat.
„Multi se intreaba de ce au fost executati in case. Pentru ca se apropia frontul si probabil vroiau sa amortizeze sunetul. Au fost bagati in casa, li s-a dat voie sa fumeze cate o tigara si apoi au fost informati ca au tradat statul maghiar si ca sunt condamnati la moarte. Cei doi supravietuitori, Vasile Peteanu din Cluj si Vasile Ivascu Dragan din Viseu, au scapat pentru ca au cazut altii peste ei si nu i-au atins gloantele. Peteanu a fost ranit la umar si la cap, deasupra urechii, avea un sant - i-am pus mana pe tampla si se simtea santul facut de glont”, a explicat Robescu.
“Parca plangeau si lumanarile” Timp de 17 zile, nimeni nu s-a incumetat sa-i ingroape. „O stat acolo doua saptamani si jumatate, o-nceput a putrezi. S-apoi o fo' un nacajit de om, de pa un deal de aici, ii zicea Dumitru Balha, si omu' acela o vinit si-o facut o groapa doi pa doi. Si-i lua, da' sa rumpeau in doua, si-i ducea c-o roaba si ii arunca acolo, daraburi asa”, spune localnicul Tomoioaga.
„Era un miros infiorator. Boii de la carul cu care trebuiau sa-i duca la groapa comuna au refuzat sa se apropie. Si au fost pusi in niste cearceafuri si dusi cu o sanie. O zi intreaga a durat inmormantarea. In vara anului 1945, cateva sotii a celor impuscati au venit la Moisei si s-a tinut un parastas acolo, la groapa comuna. Una dintre femei povestea ca din cauza caldurii, lumanarile s-au curbat si au inceput asa sa arda cu capul in jos. Parca plageau si lumanarile...”, a spus Robescu.
Astazi, la Monumentul de la Moisei, urcand cele 44 de trepte care te apropie de cer, cate una pentru fiecare an dupa 1900, pentru a marca data masacrului celor 29 de romani fara vina, privirea iti salta pe cele 12 masti verticale, rugi inaltate spre cer, ca un Stonehenge maramuresean, numite de scriitorul Simion Pop “fastuoase si laice table de legi”. Conform acestor legi, transpunerea in cuvinte a simbolurilor primei si ultimei masti suna asa: “sa nu se mai traga in oameni nevinovati” si “sa nu mai existe lagare ale mortii”. Sursa: Emm.ro
Designerii se inspira din portul Morosenesc pentru colectiile lor.
La inceput de sezon, cautam noile tendinte pe la Milano, Paris sau New York, insa in realitate sunt mai aproape de noi decat ne asteptam. Porturile traditionale romanesti ii fascineaza pe designeri, care fac bani frumosi cu hainele inspirate din Maramures.
Asa ca, daca vrei sa fii in trend, arunca mai intai o privire prin dulapul bunicii, pentru ca s-ar putea sa gasesti pe acolo piese care se vand acum in magazine chiar si cu 200 de euro. Ca sa nu te pierzi in detalii, iti spunem exact ce se poarta: camasile tesute in casa, la razboi manual si fustele plisate sau incretite putin in talie.
Brand-ul american Anthropologie a creat o intreaga colectie inspirata din Maramures pentru aceasta toamna, iar hainele se vand atat in magazinele lor din America, Anglia si Canada, cat sionline, in peste 30 de tari.
Sedinta foto pentru catalogul de prezentare a fost facuta intr-un decor identic cu satele traditionale din Maramures, iar hainele resuesc sa transforme costumele populare in piese foarte actuale.
Rochiile, fustele si camasile sunt brodate dupa porturile traditionale maramuresene, iar vestele din blana, poncho-urile si puloverele tricotate completeaza colectia.
Preturile nu sunt deloc de neglijat – bluzele se vand cu sume intre 50 si 200 de euro, in timp ce paltoanele sau cizmele ajung pana la 600 de euro.
Sursa: Maramuresul Online
Responsabilitatea pentru continutul comentariilor nu apartine MM Online, ci utilizatorilor care le posteaza.
O oprire pentru a incarca busteni in vagoanele plate.
Locomotiva cu aburi este repusa pe linie.
Conducatorul trenului umple cu lemne cuptorul locomotivei cu abur.
Construită după Primul Război Mondial doar pentru a transporta lemnul, Mocăniţa încă este folosită – în mod surprinzător – în scopul original. În zilele noastre, în ciuda vârstei sale înaintate, locomotivei cu aburi i s-a mai dat o sarcină: aceea de a transporta turiştii. “Lemn” şi “apă” sunt două cuvinte care definesc cel mai bine Maramureşul. Istoria, tradiţia şi viaţa maramureşenilor sunt cioplite în lemnul bisericilor şi al porţilor, iar numeroase ape curgătoare sunt întinse pe toată zona, ca o pânză de păianjen, formând văi cunoscute: Mara, Iza, Vişeu şi Vaser. Printre acestea, un interes special pentru turişti îl reprezintă valea Vaser, care traversează munţii Maramureşului în mijlocul unuia dintre cele mai frumoase şi mai sălbatice peisaje din românia. Râul Vaser are cam 60 de kilometri lungime, formând o vale spectaculoasă, ca un canion, în care stânci prăpăstioase alternează cu păduri dese, cu poiene minunate şi izvoare de apă minerală. Punctual de acces spre valea Vaser este oraşul Vişeu de Sus, care este şi punctual de pornire pentru Mocăniţa, un tren cu aburi, îngust, al cărui singur scop e de a merge spre vale. Calea ferată merge de-a lungul râului Vaser River şi este una dintre ultimele şine de căi ferate pentru locomotivele cu aburi, care încă mai este activă, din Europa, fiind şi singura din România care încă mai este folosită pentru a coborî buştenii de pe munţi. Având în vedere că acest loc este printre puţinele în care cineva poate merge într-un vagon tras cu puterea vaporilor, în fiecare an, bătrâna Mocăniţa atrage mii de turişti din toată lumea, oferindu-le călătorii de neuitat. Turiştii pot merge cu trenul până sus, în capătul văii, şi înapoi, bucurându-se de frumuseţea naturii. De asemenea, este posibil ca aceştia să se oprească pe drum, la una din numeroasele halte, şi să înceapă o excursie prin munţi. În creierul munţilor Totul începe la staţia de tren Vişeu de Sus (Căile Ferate Forestiere Vişeu de Sus sau CFF Vişeu de Sus). Cum aceasta nu e o staţie obişnuită de tren, ci una forestieră, nu există platforme pentru pasageri. Locul arată mai degrabă ca un deposit de lemne decât ca o staţie de tren, cu un puternic miros de lemn proaspăt tăiat. Dimineaţa foarte devreme, Mocăniţa este pregătită pentru excursia din zi. Atât vagoanele pentru turişti, cât şi cele forestiere sunt ataşate la locomotive cu aburi, se fac provizii de lemn şi de apă – ele sunt combustibilul motorului pe aburi – iar mecanicul porneşte motorul. După un timp, trenul şuieră lung, pufăind de-a lungul drumului. Urmând râul în cascade, trenul trece mai întâi pe lângă casele din Vişeu de Sus. Apoi, după aproape şapte kilometri, ruta intră în pădurea sălbatică, trecând pe lângă stâncile prăpăstioase ale strâmtorii, şi făcându-şi intrarea în munţi prin tuneluri întunecoase. Liniştea naturii este întreruptă nu doar de râul grăbit şi zgomotos, de pufăiturile şi sâsâitul trenului, ci, din când în când, şi de fluierăturile ascuţite ale locomotivei. Mocăniţa se strecoară apoi uşor în sus, pe pantele abrupte, deseori dând impresia că nu mai poate avansa şi că puterea aburului nu este suficientă. Totuşi, reuşeşte să continue aventura şi să transporte turiştii în locuri pitoreşti.
Excursia este lungă şi cu numeroase opriri. La urcare, trenul lasă vagoane goale, care sunt luate la întoarcere, păline de buşteni. Trenul opreşte şi când localnicii urcă de-a lungul drumului. Aceştia folosesc trenul pentru a aduce brânza în vale, la oraş, ca să o vândă, şi să viziteze satele învecinate. Pe lângă acestea, sunt necesare mai multe opriri pentru carburant, pentru că trebuie făcute noi provizii de apă. Apoi locomotiva este separată de vagoane şi este luată la râu. La întoarcere, le dă turiştilor o zdruncinătură puternică, doar pentru a-i înştiinţa că trebuie să fie pregătiţi pentru continuarea excursiei. Rezervorul trebuie, de asemenea, să fie încărcat cu lemn pentru foc. Trenul poate cădea de pe şine, dar la o viteză de 10 km/oră, acesta nu pune o astfel de problemă. Pasagerii (care sunt experimentaţi în această privinţă) ajută la repunerea trenului pe şine folosind tot ce văd în cale: bucăţi de lemn, lanţuri, topoare sau cârlige. Un tractor forestier poate da ultima împingere pentru ca excursia să poată continua.
Ce ar mai trebui să ştiţi înainte de a vă urca în tren Când călătoriţi cu Mocăniţa urcând valea, ar trebui să se reţină că aceasta este ca o călătorie în timp: după plecarea din staţia Vişeu, telefonul nu mai are semnal, iar orice contact cu timpurile contemporane este pierdut; trenul este tras de o locomotivă veche, cu aburi, şi de aceea se cere atenţie sporită la scânteile sau funinginea care ar putea păta sau arde hainele; de-a lungul drumului, nu există magazine, iar proviziile de mâncare, apă şi alte consumabile trebuie făcute dinainte de plecare. “Neprevăzutul” este un cuvânt cheie în munţi şi vă sfătuim să nu plănuiţi nimic pentru după-amiază, având în vedere că nu există o oră sigură a întoarcerii: ceva se poate strica (pentru că trebuie să avem în vedere vechimea liniilor, de mai mult de 70 de ani, şi a locomotivei, care poate fi şi mai bătrână) sau pot fi copaci sau pietre pe linie. Având în vedere că vremea în munţii este foarte instabilă, pantofi potriviţi, haine călduroase şi o haină rezistentă la apă sunt necesare. Valea Vaser este în zona de frontieră şi este bine să aduceţi şi o carte de identitate sau un paşaport. Pentru motive de siguranţă, cineva se poate da jos sau poate urca în tren doar la halte şi este interzisă saltul din sau în tren în timp ce acesta este în mişcare. Călătorii pot merge doar în vagoanele speciale pentru pasageri, fiind strict interzisă urcarea în vagoanele de producţie sau pe scări. Având în vedere că acestea sunt trenuri nu doar pentru pasageri, aceştia din urmă trebuie să fie foarte atenţi când se mişcă buştenii sau când alte echipamente sunt pregătite. Haltele, măreţia munţilor şi pădurile neîmblânzite, râurile sălbatice care concură cu zgomotul şi sunetele trenului, cherestegiii, tenul însuşi cu mecanicul său, toate sunt motive de distracţie, de aventură, de încântare. În acest tren, oricine trebuie să uite destinaţia, timpul care se presupune că trece până la sfârşitul liniei, orarul şi alte griji cotidiene din viaţa noastră modernă şi nebună.
Oferta bogata peisagistica a zonei te face sa uiti de drumul plin de gropi inspre Ocna Sugatag, ce ar putea taia avantul turistilor. Soarele ofera un maret rasarit in Pasul Neteda. La stanga, se remarca poleiti in soare Trei Apostoli si varful Gutai, iar spre NE, Magura Budestiului impaduritacu foioase. Din fericire, in poienile intinse care acompaniaza serpentinele ce coboara lejer catre Budesti, in ultimii ani au aparut casutele de vacanta in stil traditional maramuresean. Dupa intrarea in Budesti, se opteaza pentru un drum ce coboara intr-o lunca ingusta, unde se pot admira gospodariile, casele, portile vechi din busteni trainici de stejar, dar mai ales terasele pe care stau insirate ostaseste claile, salcerii ori capitele de fan si otava.
Pe prispe, gazdoaiele isi atarna la uscat stergurile inflorate tesute in casa, dar si traditionalele ii din in si canepa, meticulos brodate... Suind spre culmea Brebului, in acest anotimp, se pot vedea merii uriasi, impovarati de rodul bogat. La stanga, se intinde depresiunea Brebului, iar spre vest, fanatele terasate acaparate de livezi si holdele inguste cultivate cu ovaz, porumb, cartofi sau trifoi.
Panorama spre Budesti De pe culmea dealului Darasca, locul unde an de an se sarbatoreste Tanjaua de pe Mara, se deschide larg panorama spre Budesti, caldeira vulcanica Gruiul Lupului-Corha si Sarbi. La stanga, de asemenea, se pot admira Culmea Pietrei, Piatra Tisei (din apropierea Agrisului) si varful Plesca.
Localitatea Ocna Sugatag, atestata documentar din 1355, se afla la o altitudine de 490 de metri. Dupa 1990, pensiunile s-au inmultit aici ca ciupercile. Multe din ele sunt deosebit de cochete. Imediat dupa Primarie, se inalta silueta zvelta a bisericii de lemn cu hramul Duminica Tuturor Sfintilor, construita in 1979 si strajuita de o poarta traditionala de lemn monumentala. Interiorul bisericii, in stil autentic maramuresean, este impresionant. In Ocna Sugatag, intre anii 1787-1822, s-a exploatat sarea gema, aceasta fiind utilizata nu doar de catre maramureseni, ci transportata in Hoteni, Breb, pe Drumul Mariutii in Baia Mare si de acolo spre Satul Mare, in final ajungand chiar pana la Budapesta ori Viena.
La taurile Ocnei Sugatag Statiunea balneo-climaterica Ocna Sugatag s-a dezvoltat mult, dupa ce in prima faza aici au existat doar niste bai vechi cu bazine exterioare indiguite si cabine cu cazi de lemn.
In prezent in statiune, datorita in primul rand apelor minerale clorosodice concentrate, se trateaza o serie de afectiuni, de la cele reumatismale la pareze usoare sau afectiuni ginecologice.
Se fac de asemenea proceduri de hidroterapie si aeorohelioterapie dar foarte multi turisti vin pentru agrement si odihna si la strandurile sau taurile din Ocna Sugatag, ces-au format dupa surparea galeriilor fostelor ocne de sare. In zona vestica a statiunii, se afla rezervatia naturala Padurea Craiasca, cu o suprafatade 44 de ha si altitudinea de 485 m. Aici se afla extraordinare exemplare de gorun (subspecia stejar de Ronisoara) si zada (sau larice), conifer ce-si leapada toamna cetina.
Pentru a ajunge la taurile cu diferite grade de salinitate si apoi la Baile Vechi din centrul Ocnei Sugatag, se coboara pe o ulita pietruita, pe langa capela romano-catolica. La fostul put al ocnei a fost amplasata o masina de extractie. Un parau modest dreneaza izvoarele ultrasaline, iar malurile acestuia sunt albe. Cateva rate salbatice au ales aceste tauri ca loc de cuibarit incantand turistii cu zborurile sau plutirea lor pe luciul apei.
Bisericile-monument istoric din Hoteni Un drum pietruit sinuos iese din zona vestica a Ocnei Sugatag la soseaua asfaltata ce traverseaza Hoteniul si o ia apoi spre drumul national 18. Dupa ce se trece podul peste Darasca din locul de desfasurare a sarbatorii Tanjaua de pe Mara, se suie in partea estica a Hoteniului. Biserica de lemn din Hoteni este aproape, insa, pana sa ajungi la monumentul istoric, portile si gospodariile morosenesti te imbie la contemplare.
Trei biserici au fost atestate documentar in Hoteni, ultimele fiind aduse din alte sate. Prima biserica de lemn, cu turla si sarpanta acoperite cu dranita, este consemnatain anul 1751, cu prilejul vizitei episcopului de Muncaci.
A doua biserica a fost un cadou pentru hotenari din partea locuitorilor din Budesti, monumentul istoric fiind transportat, din locul numit Susani sau Vintesti, cu sanii trase de cai.
In 1751, biserica apare in documente ca fiind distrusa din cauza vechimii sale. Dupa 1751, pana in 1760, vechea biserica din Budesti-Vintesti, transferata in Hoteni, a fost reconstruita. Asadar, vechiul lacas de cult adus din Budesti in Hoteni a fost refacut, in el slujindu-se pana in anul 1858.
Biserica actuala, a treia din Hoteni ce are hramul Sfintii Arhangheli, a fost edificata in anul 1790 si adusa din satul Slatina, Ucraina, la indemul preotului Gavril Timis. Aici se slujeste si acum alternativ, dimineata greco-catolicii, iar de la ora 10.30 ortodocsii.Pronaosul a fost largit ulterior pentru a face lacasul mai incapator. Preotul ortodox Ioan Ardelean ofera posibilitatea turistilor de a vizita si admira in detaliu acest superb sfant lacas decorat cu fresce extraordinare, icoane, prapori si o multime de sterguri daruite de enoriasi. De 15 ani, fatul bisericii ii succede tatalui sau in aceastanobilaindeletnicire de spirit.
De la traditionalele gospodarii la... gardurile din inox Desi este inca dimineata, soarele arde nebuneste. De pe strada asfaltata, se pot admira traditionalele gospodarii dar si ciudateniile arhitectonice cu garduri inox aparute in ultimii ani.
De la indicatoarele turistice, se ia spre stanga, pe sleaul de caruta pentru a ajunge pe culmea de la capatul nordic al Taurilor Hoteni. La stanga sleaului, sunt aliniate salciile care au format odinioara un gard viu.
Spre NV, se vede o parte din Harnicesti, in timp ce la NE, peste valea Darasca, se deschide panorama spre Ocna Sugatag. O poteca pescareasca duce in dreapta spre panoul informativ din care aflam noutati despre cele aproximativ 150 de specii de alge, tritonii, broastele si testoasele care habiteaza aici, impreunacu alte specii botanice.
Se urmeaza apoi poteca ce conduce pe malul estic al taurilor succesive care au nivelul apei drastic scazut din pricina secetei. Feeria generata de impactul luminii filtrate prin coroanele huciului dens, cu apa smoliu-negricioasa este extraordinara si indescriptibila. Frunzele moarte, galbene, bej, aurii, brune, verzi realizeaza deasupra apei impresionante imprimeuri pastelate. Creasta Cocosului domina orizontul De la capatul sudic, pe o poteca ce urmeaza la stanga, se ajunge la un alt panou informativ care precede accesul pe o alee pavata cu leturi de brad, multe rupte, altele putrezite in Tinovul Hoteni, o mlastina cu doua mici lacuri, situata la 530 de metri altitudine.
Aici turba groasa de 2,4 m pluteste pe apa afundade patru metri. Muschiul de turba, rachitelele, rogozul si planta insectivora roua cerului, rezista acestui mediu ostil. Pe malurile turbariei, mestecenii tineri, plopii, alunii si ciresii salbatici formeaza un deset.Spre SV, imaginea Crestei Cocosului domina orizontul. Din capatul sudic al taului, se traverseaza o fanata otavita ce debordeaza de floriprecum primavara. Circuitul se incheie la monumentala poarta de stejar a bisericii. De-o parte si de alta a strazii, se pot admira casele, gospodariile traditionale, perii auriti de rod si florile variate atat de iubite si cultivate de hotenari.
La intoarcere, nu este exclusa varianta ocolitoare de la capatul sudic al taurilor, pe o ulita pietruita catre Breb, spre scoala si seculara biserica de lemn, cu un tintirim desprins parca din povestile lui Ion Creanga...
Foto: Ocna Sugatag, Breb, Hoteni (c) Lucian Petru Goja
Latest News Updates
Maramuresul Online
A doua biserica a fost un cadou pentru hotenari din partea locuitorilor din Budesti, monumentul istoric fiind transportat, din locul numit Susani sau Vintesti, cu sanii trase de cai.
